La început de primăvară am fost într-o excursie mai lungă în Spania, cu bebeluşa de 10 luni şi am selectat câteva locuri de la care putem lua exemplu.
Că menţiune, de început, am fost şi în Granada – care nu apare în descrieri pentru că ne-am chinuit atât de tare acolo că nu prea am avut timp să ne gândim la poze. Oraşul vechi este pe dealuri, cu multe străzi foarte înguste, trepte şi multă piatră, nu cubică, ci de râu, dar pusă perpendicular. Părinții din Granada au cărucioare cu roţi foarte mari şi rigide sau îşi poartă copii în diferite marsupii. De asemenea nu am prea găsit nici locuri de joacă. Alt oraș despre care nu voi da prea multe detalii este Roca – peisajele sunt superbe, dar nu prea e nimic altceva interesant pentru copii.
Bilbao
A fost de departe cel mai child & people friendly oraş. Am nimerit în mijlocul unui carnaval la care participau toţi locuitorii, de orice vârstă. Chiar şi cărucioarele erau costumate în maşina familiei Flinstone sau alte invenţii.
Erau locuri de joacă destul de dese, foarte îngrijite şi pline de copii.
În toate orașele vizitate din Spania, cu excepţia oraşului vechi din Granada, am văzut doar borduri lăsate până la nivelul carosabilului în locurile de trecere, lifturi şi pante oriunde era necesar, prin urmare nu ne venea să ne mai oprim din plimbat.
În Bilbao am văzut şi treceri de pietoni de două ori mai late decât cele obişnuite, astfel încât se putea traversa lejer stradă (nu e cea din fotografie).
Majoritatea locurilor de joacă au acea podea cauciucată, din tartan, care pare ceva mai moale decât în România, sau nisip.
Pe panourile de la intrarea în locul de joacă este trecută zona de vârste pentru care sunt destinate sistemele de joacă, telefoanele de urgenţă şi evident, faptul că nu se poate intră cu câini. În Bilbao este şi în limba bască trecută informaţia.
Cel mai mare loc de joacă l-am găsit în apropierea muzeului Guggenheim Bilbao. Bilele colorate sunt fixe şi tari, nu am putut să sar pe ele cum îmi imaginam că voi face. Copii păreau încântaţi să îşi consume energia căţărându-se pe toate sistemele tip ‘pânză de păianjen’. Mi-a plăcut mult că erau foarte variate locurile de joacă, iar puştimea avea loc să îşi pună imaginaţia la treabă.
Atmosfera generală e liniştită, aerul nepoluat, dar prea mult prea puţină umbră, din păcate.
Gibraltar
Ok, nu e chiar Spania, dar merită comparaţia totuşi.
Atracţia cea mai mare pentru copii sunt maimuţele (Macacul barbar). Mai ales că în centru e plin de magazine de suveniruri cu tot felul de maimuţe de pluș. Aşteptarea a tot crescut, iar până am reuşit să le vedem am parcurs jumătate de peninsulă. Erau doar câteva într-un şantier, nimic spectaculos. Deși am înteles că e bine să fi precaut dacă se apropie de tine.
În Gibraltar nu am prea găsit locuri de joacă, doar acesta din vârful peninsulei. Lipsit total de umbră, și nici cu jucării destul de variate. Am fotografiat și gardul mic, comparativ cu cele foarte înalte din București.
Că şi în Spania, e curat, iar bordurile sunt lăsate pentru a putea circulă uşor cu căruciorul.
Ca tips & tricks – preţurile sunt în GBP, adică dacă un fel de mâncare era 12 E în Spania, în Gibraltar e 12 GBP. Pentru că fi-mea nu a vrut să mănânce ce îi gătisem de acasă, a trebuit să căutăm mâncare la borcan, dar nu am găsit la niciun supermarket, în centru cel puțin. Recunosc că nu a fost extrem de uşor să rezolvăm toate mesele pentru ea, dar când nu vroia nimic din ce pregătisem, luăm o salată de la restaurant.
Iar acest loc de joacă este în Spania chiar la graniţa cu Gibraltar. Şi e mult mai complex şi bine gândit (nu am apucat să fac mai multe poze, dar aţi prins idea).
Madrid
A fost primul contact cu Spania de când a apărut pitică, şi prima oară în Madrid. Oraşul e foarte uşor de navigat, borduri lăsate, trotuare destul de late şi fără prea multe denivelări. Aerul însă e puţin poluat, prăfuit, însă mult mai curat decât în Bucureşti.
În parcul El Retiro sunt mai multe locuri de joacă, nu extrem de complexe, dar bine întreţinute şi marcate pe categorii de vârstă. De asemenea şi apă este potabilă la cişmele.
Ştiind că la noi în parcuri se găseşte doar junk food la chioşcuri în parcuri, am documentat şi situaţia meniurilor din Madrid. Sunt mici restaurante, care au junk food, dar şi alte opţiuni, la preţuri rezonabile. Așa că în loc de pufuleți sau chipsuri, poți să cumperi ceva mai sănătos.
Nu am regăsit alte chioşcuri prin alte locuri (parcuri sau oraşe), dar chiar şi aşa, mi se pare un exemplu bun, pentru o comparaţie cu ce se întâmplă în Bucureşti. Cam în toate parcurile mari de la noi există ceva similar.
Am verificat şi dozatorul de pungi pentru căţei, totul era în regulă, nu lipseau. Ştiu că mă tot întorc la Granada, ca exemplu de ‘aşa nu’, dar acolo e singurul loc unde am văzut excremente de câini pe jos.
Toaletele publice sunt spaţioase, curate, miros foarte ok şi costă 0,30E utilizarea. Şi au masă de schimbat scutecul.
Malaga
Aici am găsit soarele cel mai puternic şi cele mai interesante jucării urbane.
În oraş erau diferite locuri de joacă, similare cu cele de la noi, evident întreţinute, curate şi pline de copii.
Dar aici m-am concentrat pe zona La Malagueta, lângă port. E refăcută recent, şi pe marginea promenadei sunt mai multe ‘buzunare’ cu locuri de joacă sau mobilier urban.
Sunt concepute de arhitecţi, nu doar achiziţionate la pachet de la o firma producătoare de jucării.
Pernele pătrate scoteau zgomote amuzante când săreai pe ele, iar distanţă fiind destul de mare între ele, era un efort destul de mare să le nimereşti pe toate. Mult mai amuzant decât la orele de sport din şcoală.
Pătrăţele metalice funcţionează că un xilofon – fiecare scoate alt sunet şi e foarte distractiv să sări pe ele. Bebeluşa a primit încă nişte kilograme în ajutor, fiind sub greutatea minimă.
Majoritatea jucăriilor sunt făcute din materiale naturale, care ajută şi la integrarea estetică în peisaj, în afară de toate celelalte beneficii. Iar focus-ul pe această locație e bineînteles cu scop de înspirație. Poate, cine știe, vor apărea și la noi minți luminate care să proiecteze locuri de joacă inedite, speciale pentru spațiile în care sunt plasate.
Singură problema este umbră care e mult prea puţină, iar palmierii, oricât de bine dau în poze, nu sunt nici pe departe suficienţi.
În afară centrului în Malaga, locurile de joacă sunt obişnuite, pentru mai multe vârste.
E interesant că nu sunt îngrădite, iar adolescenţii nu par să fie tentaţi să fumeze şi să mănânce seminţe în căsuţe, în timp ce prietenii lor dau tag-uri cu spray sau carioci pe plăcile colorate, ca în România. Aș vrea sa îi zic grafitti, dar asta ar însemna ca fac artă, dar nu este cazul, e doar vandalism.
Iar în secţiunea baby-toddler oricând poţi să mai faci o poză ursuleţului.
Santiago de Compostela
Deşi e un oraş mic, e foarte plăcut şi destul de uşor de vizitat. Centrul vechi are piatră cubică şi scări din loc în loc, deci e mai complicat cu căruciorul. Cumva a fost o pregătire pentru Granada, unde nu ne vom reîntoarce prea curând. Cel puțin însoțiți de copil și cărucior și bagaje.
În afară centrului istoric am găsit un loc de joacă împrejmuit de gard viu, împărţit pe 2 teme – vrăjitoare şi piraţi, care, deşi erau mici, mi-au plăcut foarte mult. Nu l-am căutat, am ajuns la el întâmplător, presupun că mai sunt și altele în oraș.
Localurile tip restaurante / cafenele nu pot să zic că erau child-friendly, majoritatea nu aveau scaune pentru copii, sau mese de schimb la toalete, iar în unele localuri am primit şi priviri nemulţumite, deşi pitică nu era agitată.
În concluzie, dacă ești pregătit pentru a rezolva din zbor tot felul de situații surpriză, tripul va fi fain.
Pentru mai multă putere de muncă, ne puteți cumpăra o cafea! (rapid, cu cardul)