Obstacole urbane la dublu – viața cu gemeni în București (Guest Post)

Odată cu apariţia reproducerii umane asistate şi a creşterii vârstei de procreare, incidenţa sarcinilor multiple a crescut cu 50-60% în cazul sarcinilor gemelare şi de 4-7 ori în cazul sarcinilor cu tripleţi în ultimii 20 de ani. Și numărul sarcinilor multiple, precum şi cel al gemenilor născuţi în România este în creştere.

Georgiana Tonef, o mămică din comunitatea Grow Up Romania, ne-a scris să ne aducă la cunoștință că deși sunt multe familii cu gemeni în București, orașul nu este deloc adaptat pentru asta. Obstacolele urbane din drumul ei cu cei doi copii prin oraș se simt mai pronunțat atunci când împinge un cărucior mai lat și mai greu. Variind ca mărimi între 70 și 100 cm lățime, cărucioarele cu gemeni își găsesc cu greu loc pe trotuarele capitalei.

Dorința Georgianei este de a trage un semnal de alarmă asupra greutăților familiilor cu gemeni și de a impulsiona autoritățile, insituțiile publice și private, dar și agenții economici de a lua în calcul și nevoile lor. I-am oferit un spațiu pe blogul nostru pentru a prezenta obstacolele ei zilnice, în încercarea de a înțelege mai bine problemele de care se lovește, și pentru a încerca să găsim soluții împreună.

Vă reamintim că există un normativ legat de mărimea trotuarelor și înălțimea bordurilor la trecerile de pietoni, și că vă punem la dispoziție un mic îndrumar de a trimite sesizări atunci când găsiți nereguli în drumul vostru.

Mai jos găsiți textul ei integral – vă dorim lectura plăcută!

 

„Sunt o persoană ce adoră mulţimile, centrele comerciale, evenimentele şi parcurile. Faptul că am devenit mamă nu mi-a diminuat aceste plăceri, dar mi le-a îngreunat din punct de vedere al infrastructurii.

Înarmată cu un cărucior de gemeni, ocupat de doi băieţi energici şi tare curioşi, mă încumet să plec la drum spre rezolvarea îndatoririlor din ziua respectivă.

Un drum numai la oficiul poştal îmi dă bătăi de cap. Am de parcurs 5 străzi, dar trotuarul, bordurile, străzile şi denivelările nu îmi sunt propice. Lipsa parcărilor zonale face ca trotuarul, şi aşa destul de îngust, să fie ocupat de maşini, ceea ce mă determină pe mine să merg cu căruciorul chiar pe mijlocul străzii, atrăgând asupra mea claxoane şi cuvinte nu prea politicoase. Tot legat de trotuar mai pot să spun de bordurile mult prea înalte şi de stâlpii de electricitate ce tronează în multe locuri chiar în mijlocul acelui trotuar lat de vreo 80-90 de cm. Mormane de gunoi, asfalt umflat sau fotolii scoase la poartă mă determină să circul tot pe carosabil, alături de automobile.

Coloana mea nu este ferită de ridicatul şi coborâtul constant a 35 de kilograme de greutate.

Odată ajunsă la oficiul poştal, uşile vechi de fier îmi îngrădesc intrarea cu căruciorul. Sunt nevoită să rog pe cineva de la rând să îmi expedieze coletul pentru a nu lăsa copiii singuri la uşa oficiului poştal.

Altă zi, altă provocare: mersul la cumpărături. Intrarea în magazin este lejeră, culoarele aproximativ ok. Problema mea apare la casă, când vreau să plătesc cumpărăturile. Printr-o metodă nu prea comodă, reuşesc să forţez trecerea căruciorului prin zona îngustată dintre casa de marcat şi bara ce delimitează zona clienţilor dintre două case de marcat. Datorită mărimii căruciorului cu gemeni, de multe ori în centrele comerciale sunt nevoită să ies din magazin pe uşa de intrare şi să las soţul cu cumpărăturile pe bandă, eu urmând să îl aştept după casa de marcat.

Nici accesul la creşă nu este mai ușor, deși este un loc care ne place atât nouă, părinţilor, cât şi copiilor. Poarta mică de acces nu îmi permite să intru cu al meu cărucior lat de 85 de cm (varianta sport şi de vară), în consecinţă solicit deschiderea porţii pentru maşini.

Situaţii neplăcute am mai întâlnit la spital, unde, deşi există o rampă de acces pentru cărucioare, uşa pentru pacienţi nu permite intrarea cărucioarelor de gemeni.

Sau în mijloacele de transport în comun datorită aglomerației din autobuze sau a lipsei lifturilor la unele stații de metrou. Chiar dacă uneori primesc ajutor la urcatul sau coborâtul căruciorului din autobuz, apostrofările cum că blochez accesul sau coborârea călătorilor nu mă ajută în demersul meu de a face treaba propusă pe ziua respectivă. Mi-aș dori un pic mai multă empatie din partea oamenilor din jurul meu, să nu se mai uite la noi ca la o arătare sau o excepţie de la normalul cotidian.

Treceri de pietoni cu denivelări sau borduri înalte, care nu îmi uşurează traversarea străzilor, intrări în parcuri cu cadru de fier peste care nu pot trece cu căruciorul sau spaţii micuţe între tarabele din piaţă sunt alte probleme ce pot să afecteze şi părinţii de gemeni, tripleţi, dar şi persoanele cu dizabilităţi locomotorii ce se deplasează cu ajutorul cărucioarelor sau a maşinuţelor electrice speciale.

Prea puţin ajutor civic primim în oraş. Prea puţin ajutor primim de la societate. Viaţa de familie cu gemeni este dificilă atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere psihologic, locativ, numerar, educativ şi fiziologic.

Vreau un oraș mai prietenos, care să îmi ușureze viața, nu să îmi pună în cale și mai multe obstacole. Vreau să pot să mă deplasez în condiţii optime acolo unde am nevoie.

 

Sperăm ca vocea Georgianei să fie ascultată. De multe ori schimbările vin cu pași mici, însă cu toții le putem influența. O sesizare pentru un stâlp în mijlocul trotuarului, pentru o rampă prea îngusta, pentru uși de acces prea strâmte. Nu durează mult și deseori vocile ne sunt ascultate. Grow Up Romania vă ajută cu modele și contacte, entuziasmul e al fiecăruia.

Share: