Bebe + cărucior + autobuz = o provocare pentru părinți temerari

Sunt o mare amatoare de plimbări urbane, de explorat străzi și admirat case, în orice vreme și orice anotimp. Mi se pare că Bucureștiul are atât de multe de oferit din perspectiva asta, este de ajuns să deschizi ochii larg și să ai încălțăminte cât mai confortabilă.

După ce am devenit mamă, exploratul străzilor a rămas una dintre puținele pasiuni pe care mi le-am putut permite în continuare. Un cărucior solid, câteva zornăitoare, preferabil un bebe care doarme și o carte captivantă ascultată pe telefon. Toate bune și frumoase până la prima bordură pe care de abia reușesc s-o urc cu căruciorul, apoi a doua, apoi stâlpul din mijlocul trotuarului, apoi groapa în care intru fără să vreau și zgudui căruciorul și tot așa. Despre toate astea Grow Up Romania a inițiat o campanie – Obstacole Urbane, prin care poți afla ce să faci ca să schimbi aceste lucruri.

Însă explorările mele urbane sau necesitatea de a ajunge din punctul A în punctul B împreună cu bebelușul în cărucior m-au făcut să apelez de cele mai multe ori la transportul în comun. Prefer oricând metroul mijloacelor de transport de la suprafață, mai ales de când există lifturile de acces pentru pentru persoane cu dizabilități și copii în cărucior. Din păcate nu toate stațiile au aceste lifturi, dar vă puteți informa în avans despre cele care au folosindu-vă de Harta lifturilor de la metrou, creată de Alma Cazacu împreună cu echipa GUR.

Dar cum în București nu avem metrou peste tot, căruciorul nostru a văzut autobuze, tramvaie, trolee de toate soiurile: dintre cele mai vechi, care au trepte la fiecare ușă, cele din anii 80 care au trepte și balustradă în mijlocul ușilor de acces, dintre cele noi care se apropie cât mai mult de bordură, dar oricum ar fi, e greu să circuli cu căruciorul.

Nu sună încurajator, știu, dar dacă vă pregătiți un pic înainte, călătoria poate fi plăcută. Las aici câteva sfaturi pentru părinții care totuși doresc să se aventureze cu mijloacele de transport de la suprafață, căci pentru cei mici pot fi experiențe tare amuzante și provocatoare.

• Nu îți fie jenă să ceri ajutorul, mulți se oferă chiar din proprie inițiativă să ridice sau să coboare căruciorul. Am întâlnit chiar și vatmani care au ieșit din cabină ca să mă ajute.
• Informează-te despre tipul de mașină/tramvai care circulă pe linia în care urmează să te urci (de obicei te pot ajuta vânzătoarele de bilete). Îți va fi mult mai ușor un traseu pe care circulă autobuze pentru că au intrarea mai aproape de sol și nu au balustrade între uși.
• Pe cât posibil circulă împreună cu încă o persoană (partener, o altă mămică etc), vă va fi mai ușor să vă ajutați reciproc.
• Ia cu tine un sistem de purtare; uneori e nevoie să pui bebele în el ca să poți manevra mai ușor căruciorul.
• Înarmează-te curăbdare și fă-ți curaj să iei cât mai des mijloacele de transport de suprafață. Pe când te obișnuiești și pare mai ușor, crește bebele și nu mai e nevoie de cărucior :).
• O ultimă informație utilă este că picii până în 7 ani nu au nevoie de bilet

Le-am scris și celor de la Societatea de Trasport București (fosta RATB) pentru a afla care sunt normele legate de subiectul – accesibilitatea cărucioarelor. Ni s-a spus că acolo unde există, rampele care facilitează accesul trebuie acționate de către șofer, fie că observă că e nevoie, fie că i se solicită explicit acest lucru (verbal sau prin acționarea butonului desemnat). De asemenea, toate vehiculele care urmează să fie achiziționate pentru împrospăta parcul auto vor avea sisteme de facilitare a accesului. Urmează să vedem când și cum. Până atunci ne putem inspira din exemplele altor orașe, unde rampele se acționeaza automat.

Și ca să închei într-o notă încurajatoare, vă reamintesc de existența unei linii de autobuz speciale,  Traseul Cultural al Muzeelor din București, care circulă de la Piața Presei la Parcul Carol și retur. Special înființată pentru a explora muzeele orașului este în același timp oportunitatea perfectă de a vă aventura cu cei mici, pe îndelete.